orient

ORIÉNT s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcţia în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spaţiul geografic situat la est faţă de un punct de referinţă (îndeosebi Asia şi estul Africii); nume generic pentru ţările sau popoarele din acest spaţiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIÉNT n. (în opoziţie cu occident) Spaţiu geografic situat spre soare-răsare (în special Asia şi Africa de Est); răsărit; est. [Sil. -ri-ent] /<fr. orient, lat. oriens, ~ntis, germ. Orient
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIÉNT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (spec.) spaţiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron. -ri-ent. / < fr. orient, cf. it. oriente, lat. oriens].
(Dicţionar de neologisme)

ORIÉNT s. n. răsărit, est; spaţiul geografic din răsăritul Europei. (< fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)
(Marele dicţionar de neologisme)

oriént s. n. (sil. -ri-ent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORIÉNT s. v. est.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Orient ≠ apus, asfinţit, occident
(Dicţionar de antonime)