orientabil

ORIENTÁBIL, -Ă, orientabili, -e, adj. Care poate fi condus, care poate fi orientat. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -bil. Cf. fr. o r i e n t a b l e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIENTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi orientat; în stare să fie supus orientării. [Sil. -ri-en-] /a (se) orienta + suf. ~bil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi orientat. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientable].
(Dicţionar de neologisme)

ORIENTÁBIL -Ă adj. care poate fi orientat. (< fr. orientable)
(Marele dicţionar de neologisme)

orientábil adj. m. (sil. -ri-en-), pl. ortentábili; f. sg. orientábilă, pl. orientábile
(Dicţionar ortografic al limbii române)