oriental

ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine Orientului sau părţii răsăritene a unei ţări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIENTÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIENTÁL² ~i m. 1) Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări sau a unei regiuni din Orient. 2) la pl. Popoare din Orient. Cultura ~ilor. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIENTÁL, -Ă adj. Care aparţine Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. şi f. Locuitor al unei ţări din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].
(Dicţionar de neologisme)

ORIENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei ţări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

orientál adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientáli; f. sg. orientálă, pl. orientále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORIENTÁL adj. v. estic.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Oriental ≠ apusean, occidental
(Dicţionar de antonime)