orientator

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcţia, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcţia, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore].
(Dicţionar de neologisme)

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. care indică direcţia. (< orienta + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

orientatór adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatóri; f. sg. şi pl. orientatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)