orificiu

ORIFÍCIU, orificii, s.n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spaţiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spaţiu închis sau altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIFÍCI//U ~i n. Loc deschis prin care o cavitate sau un spaţiu închis comunică cu exteriorul ori cu o altă cavitate sau spaţiu închis. [Sil. -ciu] /<fr. orifice, lat. orificium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavităţi). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice].
(Dicţionar de neologisme)

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavităţi). (< lat. orificium fr. orifice)
(Marele dicţionar de neologisme)

orifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORIFÍCIU s. 1. deschizătură. 2. orificiu piloric v. pilor.
(Dicţionar de sinonime)