originară dex - definiţie, sinonime, conjugare

originară

[Sinonime]
ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care îşi are obârşia în... 2. În forma de la început, de origine; iniţial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care îşi trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care îşi are obârşia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius].
(Dicţionar de neologisme)

ORIGINÁR, - adj. 1. care îşi are obârşia în... 2. în forma de la început, de origine; iniţial. (< fr. originaire, lat. originarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

originár (de loc din ...) adj. m., pl. originári; f. sg. origináră, pl. origináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORIGINÁR adj. 1. iniţial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. iniţial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ori orig origi origin

Cuvinte se termină cu literele: ra ara nara inara ginara