oripilare

ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIPILÁRE s.f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORIPILÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].
(Dicţionar de neologisme)

ORIPILÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a oripila şi rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
(Dicţionar de neologisme)

ORIPILÁ vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ♢ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)
(Marele dicţionar de neologisme)

oripilá vb., ind. prez. 1 sg. oripiléz, 3 sg. şi pl. oripileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oripiláre s. f., g.-d. art. oripilării
(Dicţionar ortografic al limbii române)