orna

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseţa un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORN//Á ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseţa. /<fr. orner, lat. ornare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].
(Dicţionar de neologisme)

ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)
(Marele dicţionar de neologisme)

orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. şi pl. orneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseţa, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoşa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.
(Dicţionar de sinonime)