ornamentare

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseţa cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornamenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORNAMENTÁRE, ornamentări, s.f. Acţiunea de a ornamenta şi rezultatul ei; împodobire, înfrumuseţare. – V. ornamenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ORNAMENT//Á ~éz tranz. A împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente de-corative; a decora. /<fr. ornementer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseţa, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].
(Dicţionar de neologisme)

ORNAMENTÁRE s.f. Acţiunea de a ornamenta şi rezultatul ei; înfrumuseţare, împodobire, ornamentaţie. [< ornamenta].
(Dicţionar de neologisme)

ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseţa cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ornamentá vb., ind. prez. 1 sg. ornamentéz, 3 sg. şi pl. ornamenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentării; pl. ornamentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORNAMENTÁ vb. 1. v. împodobi. 2. v. garnisi.
(Dicţionar de sinonime)

ORNAMENTÁRE s. 1. v. împodobire. 2. v. garnisire.
(Dicţionar de sinonime)