ornate dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORNÁT1 s.n. (Înv.) Veşmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. O r n a t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORNÁT2, -Ă, ornaţi, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORNÁT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnităţi. 2) la pl. Veşminte purtate de preoţi în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ornát s. n., pl. ornáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORNÁT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.
(Dicţionar de sinonime)

ORNÁTE s. pl. v. odăjdii, veşminte.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orn orna ornat

Cuvinte se termină cu literele: te ate nate rnate