ornic dex - definiţie, sinonime, conjugare

ornic

[Sinonime]
ÓRNIC, ornice, s.n. (Înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendulă. – Oră + suf. -nic sau refăcut din [ceas]ornic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓRNI//C ~ce n. înv. Ceasornic de perete. /oră + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

órnic (órnice), s.n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. şi impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic şi acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

órnic s. n., pl. órnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÓRNIC s. v. ceas, ceasornic, orologiu, pendulă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or orn orni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic rnic