ornitorinc
ORNITORÍNC, ornitorinci, s.m. Animal mamifer semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de raţă şi cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieşiţi din ouă (Ornithorhynchus anatinus). – Din fr. ornithorynque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORNITORÍN//C ~ci m. Mamifer exotic semiacvatic, cu botul ca ciocul de raţă, cu membrane înotătoare la labe, care se înmulţeşte prin ouă, dar îşi alăptează puii. /<fr. ornithorynque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORNITORÍNC s.m. Mamifer din Australia, cu botul ca un cioc de raţă şi care se înmulţeşte prin ouă. [< fr. ornithorynque, cf. gr. ornis – pasăre, rynchos – cioc].
(Dicţionar de neologisme)
ORNITORÍNC s. m. mamifer ovipar semiacvatic din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de raţă, în Australia şi Tasmania. (< fr. ornithorynque)
(Marele dicţionar de neologisme)
ornitorínc s. m., pl. ornitorínci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORNITORÍN//C ~ci m. Mamifer exotic semiacvatic, cu botul ca ciocul de raţă, cu membrane înotătoare la labe, care se înmulţeşte prin ouă, dar îşi alăptează puii. /<fr. ornithorynque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ORNITORÍNC s. m. mamifer ovipar semiacvatic din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de raţă, în Australia şi Tasmania. (< fr. ornithorynque)
(Marele dicţionar de neologisme)
ornitorínc s. m., pl. ornitorínci
(Dicţionar ortografic al limbii române)