orogen

OROGÉN orogene, s.n. (Geol.) Regiune vastă a scoarţei terestre unde au avut loc mişcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanţ muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OROGÉN n. Zonă tectonică mobilă de pe suprafaţa Pământului. /Din orogeneză
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OROGÉN s.n. (Geol.) Regiune vastă a scoarţei terestre în care au avut loc mari mişcări tectonice. [< fr. orogène].
(Dicţionar de neologisme)

OROGÉN s. n. regiune vastă a scoarţei terestre cu mari mişcări tectonice. (< fr. orogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

orogén s. n., pl. orogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)