orogenie

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanţurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OROGENÍE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munţilor. /<fr. orogénie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munţilor. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generaţie].
(Dicţionar de neologisme)

OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munţilor. (< fr. orogénie)
(Marele dicţionar de neologisme)

orogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OROGENÍE s. v. orogeneză.
(Dicţionar de sinonime)