orometrie
OROMETRÍE s.f. Hipsometrie. [Gen. -iei. / < fr. orométrie].
(Dicţionar de neologisme)
OROMETRÍE s. f. măsurare a reliefului solului. (< fr. orométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
orometríe s. f., art. orometría, g.-d. art. orometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OROMETRÍE s. f. măsurare a reliefului solului. (< fr. orométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)