oronimie

ORONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii şi apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării şi al evoluţiei numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORONIMÍE f. 1) lingv. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul oronimicelor. 2) To-talitate a denumirilor de forme ale reliefului. /<fr. oronymie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munţi. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

ORONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie)
(Marele dicţionar de neologisme)

oronimíe s. f., art. oronimía, g.-d. oronimíi, art. oronimíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)