ort dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORT1, orţi, s.m. (Înv. şi pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ♢ Ortul starostesc (sau vătăşesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Ţara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ♢ Expr. (Fam.) A(-şi) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) şi un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORT2, orturi, s.n. (Reg.) Locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj. – Din germ. Ort.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORT orţi m. înv. Monedă măruntă egală cu un sfert de leu vechi cu circulaţie şi în Ţara Moldovei. ♢ ~ul strămoşesc (sau vătăşesc) taxă specială stabilită de staroste pentru vânzarea vinului. Tot doi bani şi un ~ la fel de neînsemnat. A(-şi) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ort (órţi), s.m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).
(Dicţionarul etimologic român)

ort (monedă) s. m., pl. orţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ort (abataj) s. n., pl. órturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORT s. v. abataj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or

Cuvinte se termină cu literele: rt