ortăci dex - definiţie, sinonime, conjugare
ORTÁC, ortaci, s.m. (Reg.) Tovarăş (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeţ) Iubit, drăguţ. ♦ Asociat, părtaş. – Din scr. ortak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărăşie cu cineva; a se întovărăşi, a se asocia. – Din ortac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTÁ//C ~ci m. reg. Părtaş la o acţiune comună. /<sb. ortak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ORTĂC//Í mă ~ésc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relaţii de ortăcie; a se întovărăşi; a se asocia. 2) A fi în relaţii de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ortác s. m., pl. ortáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ortăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ortăcésc, imperf. 3 sg. ortăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ortăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ORTÁC s. v. amic, asociat, camarad, părtaş, prieten, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)

ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoţi, întovărăşi, uni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: or ort orta ortac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci taci rtaci