ortac

ORTÁC, ortaci, s.m. (Reg.) Tovarăş (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeţ) Iubit, drăguţ. ♦ Asociat, părtaş. – Din scr. ortak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTÁ//C ~ci m. reg. Părtaş la o acţiune comună. /<sb. ortak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ortác s. m., pl. ortáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORTÁC s. v. amic, asociat, camarad, părtaş, prieten, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)