ortocentru dex - definiţie, sinonime, conjugare

ortocentru

ORTOCÉNTRU, ortocentre, s.n. Punctul de întâlnire a înălţimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălţimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTOCÉNTR//U ~e n. Punct de intersecţie a înălţimilor unui triunghi. /<fr. orthocentre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălţimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru].
(Dicţionar de neologisme)

ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecţie a celor trei înălţimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre)
(Marele dicţionar de neologisme)

ortocéntru s. n., pl. ortocéntre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or ort orto ortoc ortoce

Cuvinte se termină cu literele: ru tru ntru entru centru