ortodiagonal
ORTODIAGONÁL, -Ă, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTODIAGONÁL ~ă (~i, ~e) (despre o figură geometrică) Care are diagonalele perpendiculare (una pe alta). [Sil. -di-a-] /<germ. Orthodiagonale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORTODIAGONÁL, -Ă adj. (Despre figuri geometrice) Care are diagonalele perpendiculare. [Pron. -di-a-. / cf. germ. Orthodiagonale].
(Dicţionar de neologisme)
ORTODIAGONÁL, -Ă adj. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare. (< germ. Orthodiagonale)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortodiagonál adj. m. diagonal
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTODIAGONÁL ~ă (~i, ~e) (despre o figură geometrică) Care are diagonalele perpendiculare (una pe alta). [Sil. -di-a-] /<germ. Orthodiagonale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ORTODIAGONÁL, -Ă adj. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare. (< germ. Orthodiagonale)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortodiagonál adj. m. diagonal
(Dicţionar ortografic al limbii române)