ortodiagrafie

ORTODIAGRAFÍE, ortodiagrafii, s.f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate în evidenţă conturul exterior şi mărimea organelor interne. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiagraphie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTODIAGRAFÍE f. Mod de reproducere a conturului exterior şi a mărimii unor organe interne cu ajutorul razelor Roentgen. [Sil. -di-a-] /<fr. ortodiagraphie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORTODIAGRAFÍE s.f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate în mod deosebit în evidenţă poziţia şi mărimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].
(Dicţionar de neologisme)

ORTODIAGRAFÍE s. f. procedeu radioscopic de punere în evidenţă a poziţiei şi dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie)
(Marele dicţionar de neologisme)

ortodiagrafíe s. f. (sil. -di-a-gra-) → grafie
(Dicţionar ortografic al limbii române)