ortoepie dex - definiţie, sinonime, conjugare

ortoepie

ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTOEPÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul regulilor de rostire corectă. 2) Totalitate a regulilor de pronunţare corectă într-o limbă. [G.-D. ortoepiei] /<fr. orthoépie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORTOEPÍE s.f. Pronunţare corectă a cuvintelor. ♦ Parte a lingvisticii care studiază pronunţarea corectă a cuvintelor unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. orthoépie, cf. gr. orthoepeia – limbaj corect].
(Dicţionar de neologisme)

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunţare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
(Marele dicţionar de neologisme)

ortoepíe s. f., art. ortoepía, g.-d. ortoepíi, art. ortoepíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or ort orto ortoe ortoep

Cuvinte se termină cu literele: ie pie epie oepie toepie