ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTOGRAFÍE, ortografii, s.f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ORTOGRAFI//Á ~éz tranz. (cuvinte şi forme gramaticale) A scrie în conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. ortho-graphier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORTOGRAFÍ//E ~i f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o limbă. [G.-D. ortografiei] /<lat. orthographia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ţi-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].
(Dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabileşte scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiéz, 3 sg. şi pl. ortografiáză, 1 pl. ortografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. ortografiéze; ger. ortografiínd (sil. -fi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ortografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORTOGRAFÍE s. (LINGV.) scriere, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTOGRAFÍE, ortografii, s.f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORTOGRAFÍ//E ~i f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o limbă. [G.-D. ortografiei] /<lat. orthographia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ţi-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].
(Dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabileşte scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiéz, 3 sg. şi pl. ortografiáză, 1 pl. ortografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. ortografiéze; ger. ortografiínd (sil. -fi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ortografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORTOGRAFÍE s. (LINGV.) scriere, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.)
(Dicţionar de sinonime)