ortopol

ORTOPÓL, ortopoli, s.m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecţiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTOPÓL ~i m. Punct de intersecţie a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecţiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui. /<fr. orthopôle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORTOPÓL s.n. (Mat.) Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecţiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. [< fr. orthopôle].
(Dicţionar de neologisme)

ORTOPÓL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecţiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. (< fr. orthopôle, engl. orthopol)
(Marele dicţionar de neologisme)

ortopól s. m., pl. ortopóli
(Dicţionar ortografic al limbii române)