ortoptere

ORTOPTÉR, ortoptere, s.n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late şi membranoase, pliate în sensul lungimii, şi cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera); (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are însuşirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptère.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORTOPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu membrele posterioare mai lungi şi mai bine dezvoltate decât cele anterioare (reprezentanţi: greierul, cosaşul etc.). 2) Insectă din acest ordin. /<fr. orthoptere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ORTOPTÉR s.n. Avion cu aripi drepte. [< fr. orthoptère, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].
(Dicţionar de neologisme)

ORTOPTÉRE s.n.pl. Ordin care cuprinde insecte cu patru aripi, dintre care cele dinainte sunt tari şi cele dinapoi subţiri; (la sg.) insectă din acest ordin. [Sg. ortopter. / < fr. orthoptères, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].
(Dicţionar de neologisme)

ORTOPTÉR s. n. avion cu aripi drepte. (< fr. orthoptère)
(Marele dicţionar de neologisme)

ORTOPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late şi membranoase şi cu picioarele posterioare lungi, pentru sărit. (< fr. orthoptères)
(Marele dicţionar de neologisme)

ortoptér s. n. (sil. mf. -pte-), pl. ortoptére
(Dicţionar ortografic al limbii române)