ortotest
ORTOTÉST, ortoteste, s.n. Instrument de măsură mecanic, cu pârghii şi roţi dinţate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTOTÉST s.n. (Tehn.) Instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. [< germ. Orthotest].
(Dicţionar de neologisme)
ORTOTÉST s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. (< germ. Orthotest)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortotést s. n., pl. ortotéste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORTOTÉST s.n. (Tehn.) Instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. [< germ. Orthotest].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ortotést s. n., pl. ortotéste
(Dicţionar ortografic al limbii române)