orz dex - definiţie, sinonime, conjugare

orz

orz orz
ORZ, (1) s.m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s.n. 1. S.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung şi cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere şi industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie şi în alimentaţia omului. ♢ Expr. A strica orzul pe gâşte = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu ştie să le preţuiască. 2. S.n. pl. Specii de orz (1). 3. S.n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenţă în formă de spic, ale cărei boabe sunt folosite ca furaj şi în alimentaţie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ♢ A strica ~ul pe gâşte a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merită. /<lat. hordeum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orz s.m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Puşcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s.m. (negustor de grîne); orzărie, s.f. (lan de orz); orzişor, s.m. (arpacaş); orzoaică, s.f. (varietate de orz); orzăreţ (var. urzăreţ), adj. (varietate de pere).
(Dicţionarul etimologic român)

orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri, (lanuri) oárze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: or

Cuvinte se termină cu literele: rz