orzar

ORZÁR, (1) orzare, s.n., (2) orzari, s.m. 1. S.n. Orzărie (2). 2. S.m. Negustor de orz. – Orz + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ORZÁR ~e n. Încăpere în care se păstrează orzul. /orz + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

orzár (persoană) s. m., pl. orzári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

orzár (hambar) s. n., pl. orzáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ORZÁR s. orzărie. (Ţine orzul în ~.)
(Dicţionar de sinonime)