oscul dex - definiţie, sinonime, conjugare

oscul

osc oscul
OSC, -Ă, osci, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populaţie din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSCÚL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafaţa spongierilor. [< fr. oscule].
(Dicţionar de neologisme)

ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populaţie antică din zona centrală a Apeninilor. ♢ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque)
(Marele dicţionar de neologisme)

OSCÚL s. m. por mare pe suprafaţa spongierilor. (< fr. oscule)
(Marele dicţionar de neologisme)

osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. óscă, g.-d. art. óscei, pl. ósce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: os osc oscu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul scul