osebi dex - definiţie, sinonime, conjugare
OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

osébi adv. – În locuţiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărţi), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de).
(Dicţionarul etimologic român)

osebí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osebeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSÉBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluşi, despărţi, diferenţia, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ose oseb

Cuvinte se termină cu literele: bi ebi sebi