osebire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSEBÍRE, osebiri, s.f. (Înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) osebi şi rezultatul ei; deosebire, diferenţă; p. ext. inegalitate. ♢ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepţie, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

osébi adv. – În locuţiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărţi), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de).
(Dicţionarul etimologic român)

osebí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osebeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

osebíre s. f., g.-d. art. osebírii; pl. osebíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSÉBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluşi, despărţi, diferenţia, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍRE s. v. deosebire, diferenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ose oseb osebi osebir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire ebire sebire