osebit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSEBÍT, -Ă, osebiţi, -te, adj. (Înv. şi pop.) 1. Deosebit, diferit. ♢ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

osébi adv. – În locuţiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărţi), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de).
(Dicţionarul etimologic român)

osebí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osebeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSÉBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluşi, despărţi, diferenţia, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărţit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobişnuit, răzleţit, separat, special, variat.
(Dicţionar de sinonime)

OSEBÍT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ose oseb osebi

Cuvinte se termină cu literele: it bit ebit sebit