osificarea

OSIFICÁRE, osificări, s.f. Faptul de a se osifica; osteogeneză, osificaţie. – V. osifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSIFICÁRE s.f. Acţiunea de a se osifica şi rezultatul ei; osteogeneză; osificaţie. [< osifica].
(Dicţionar de neologisme)

osificáre s. f., g.-d. art. osificării; pl. osificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OSIFICÁRE s. (BIOL.) osificaţie, osteogeneză. (~ unui ţesut.)
(Dicţionar de sinonime)