ospăț

OSPẮŢ, ospeţe, s.n. Masă mare, îmbelşugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeţie, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelşugată. [Pl. şi: ospăţuri] – Lat. hospitium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSP//ẮŢ ~éţe n. Petrecere cu mulţi oaspeţi, oferită cu ocazia unui eveniment (fericit); chef. /<lat. hospitium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ospắţ (-péţe), s.n. – Masă, banchet. – Mr. uspeţ. Lat. hospitium (Puşcariu 1230; Candrea-Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi „casă” (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s-a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor., XI, 128. Cf. oaspete. – Der. ospeţie, s.f. (ospitalitate); ospeţime, s.f. (adunare de musafiri). Der. neol. ospiciu, s.n., din fr. hospice; ospitalier, adj., din fr. hospitalier; ospitalitate, s.f., din fr. hospitalité.
(Dicţionarul etimologic român)

ospăţ s. n., pl. ospéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OSPĂŢ s. 1. v. banchet. 2. v. chef.
(Dicţionar de sinonime)

OSPĂŢ s. v. masă, mâncare.
(Dicţionar de sinonime)

SALĂ DE OSPÉŢE s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie.
(Dicţionar de sinonime)