ospăta

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare şi băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OSPĂT//Á ~éz 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare şi băutură (din belşug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belşug); a servi; a trata. ~ cu cireşe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OSPĂT//Á mă ~éz intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând şi mâncând. /<lat. hospitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ospătá vb., ind. prez. 1 sg. ospătéz, 3 sg. şi pl. ospăteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ospătéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OSPĂTÁ vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare şi băutură.)
(Dicţionar de sinonime)

OSPĂTÁ vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.
(Dicţionar de sinonime)