ospătare

OSPĂTÁRE, ospătări, s.f. Acţiunea de a (se) ospăta şi rezultatul ei. – V. ospăta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ospătáre s. f., g.-d. art. ospătării; pl. ospătări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OSPĂTÁRE s. cinstire, servire, servit, tratare. (~ cuiva cu mâncare şi băutură.)
(Dicţionar de sinonime)

OSPĂTÁRE s. v. mâncare.
(Dicţionar de sinonime)