ostășesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
OSTĂŞÉSC, -EÁSCĂ, ostăşeşti, adj. De ostaş; militar, milităresc. – Ostaş + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTĂŞÍ, ostăşesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viaţă de ostaş; p. ext. a se război. – Din ostaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTĂŞ//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru ostaşi; soldăţesc; milităresc. /ostaş + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OSTĂŞ//Í ~ésc intranz. înv. A fi ostaş; a face armata; a cătăni. /Din ostaş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ostăşésc adj. m., f. ostăşeáscă; pl. m. şi f. ostăşéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ostăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostăşésc, imperf. 3 sg. ostăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ostăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSTĂŞÉSC adj. v. cazon.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ost osta ostas ostase

Cuvinte se termină cu literele: sc esc sesc asesc tasesc