ostenitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

ostenitor

[Sinonime]
OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTENIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. şi pl. ostenitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ost oste osten osteni

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor nitor enitor