ostentație dex - definiţie, sinonime, conjugare

ostentație

OSTENTÁŢIE, ostentaţii, s.f. Punere în valoare în mod provocator a unei insuşiri; prezentare demonstrativă, etalare pretenţioasă a ceva. ♢ Loc. adv. Cu ostentaţie = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentaţiune s.f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTENTÁŢI//E ~i f. Etalare excesivă şi indiscretă a unui avantaj sau a unei calităţi. [G.-D. ostentaţiei] /<fr. ostentation, lat. ostentatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OSTENTÁŢIE s.f. (Liv.) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentaţiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione].
(Dicţionar de neologisme)

OSTENTÁŢIE s. f. atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalţi; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretenţioasă. o cu ~ = în mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

ostentáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ostentáţia(sil. -ţi-a), g.-d. art. ostentáţiei; pl. ostentáţii, art. ostentáţiile(sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: os ost oste osten ostent

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie tatie ntatie