ostentatoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

ostentatoriu

OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTENTATÓRI//U ~e (~i) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
(Dicţionar de neologisme)

OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

ostentatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ostentatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: os ost oste osten ostent

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu atoriu