osteoporoză
OSTEOPORÓZĂ, osteoporoze, s.f. Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoporose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OSTEOPORÓZĂ s.f. (Biol.) Atrofie a masei osoase cu mărirea cavităţilor medulare. [< fr. ostéoporose, cf. gr. osteon – os, poros – por].
(Dicţionar de neologisme)
OSTEOPORÓZĂ s. f. rarefiere, fără decalcifiere, a ţesutului osos, prin mărirea spaţiilor medulare. (< fr. ostéoporose)
(Marele dicţionar de neologisme)
osteoporóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteoporózei; pl. osteoporóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OSTEOPORÓZĂ s.f. (Biol.) Atrofie a masei osoase cu mărirea cavităţilor medulare. [< fr. ostéoporose, cf. gr. osteon – os, poros – por].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
osteoporóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteoporózei; pl. osteoporóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)