ostil dex - definiţie, sinonime, conjugare

ostil

[Sinonime]
OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; duşmănos, vrăjmaş. – Din fr. hostile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenţii agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; duşmănos; vrăjmaş. /<fr. hostile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos, duşman, vrăjmaş. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].
(Dicţionar de neologisme)

OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos. ♢ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSTÍL adj. 1. v. duşmănos. 2. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) 3. duşmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ost osti

Cuvinte se termină cu literele: il til stil