ostoi

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Refl. şi tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. şi refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OSTO//Í ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OSTO//Í mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de linişte; a căpăta (din nou) calmul; a se linişti; a se calma. 2) (despre acţiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a linişti. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s.n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern.
(Dicţionarul etimologic român)

ostoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ostoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ostói s.n. (reg.) liniştire, astâmpăr, potolire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
OSTOÍ vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, linişti, opri, potoli, sfârşi, sta, tempera, termina, uşura.
(Dicţionar de sinonime)