ostracism dex - definiţie, sinonime, conjugare

ostracism

OSTRACÍSM s.n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetăţean, considerat primejdios pentru libertatea şi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuţie, ostracizare. – Din fr. ostracisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTRACÍSM n. 1) (în Grecia antică) Judecată a poporului, prin care un cetăţean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de îndepărtare de la putere a unei persoane sau a unei grupări politice. /<fr. ostracisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetăţean din viaţa publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie].
(Dicţionar de neologisme)

OSTRACÍSM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetăţean din viaţa publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

ostracísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: os ost ostr ostra ostrac

Cuvinte se termină cu literele: sm ism cism acism racism