OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OSTRACIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie, considerând nedorit. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
(Dicţionar de neologisme)
OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viaţa publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. şi pl. ostracizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OSTRACIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie, considerând nedorit. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viaţa publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
(Marele dicţionar de neologisme)
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. şi pl. ostracizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.
(Dicţionar de sinonime)