ostracizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTRACIZÁRE, ostracizări, s.f. Acţiunea de a ostraciza şi rezultatul ei. – V. ostraciza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OSTRACIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie, considerând nedorit. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
(Dicţionar de neologisme)

OSTRACIZÁRE s.f. Acţiunea de a ostraciza şi rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza].
(Dicţionar de neologisme)

OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viaţa publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
(Marele dicţionar de neologisme)

ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. şi pl. ostracizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ostracizáre s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.
(Dicţionar de sinonime)

OSTRACIZÁRE s. v. surghiunire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: os ost ostr ostra ostrac

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare cizare