ostrov

OSTRÓV, ostroave, s.n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. şi: óstrov] – Din sl. ostrovŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSTR//ÓV ~oáve n. înv. pop. 1) Insulă în mare. 2) Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ostróv (ostroáve), s.n. – Insulă. Sl. ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – Der. ostrovean, adj. (insular). Înv., se foloseşte numai pentru a desemna insulele Dunării.
(Dicţionarul etimologic român)

ostróv s. n., pl. ostroáve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OSTRÓV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)
(Dicţionar de sinonime)

OSTRÓV s. v. insulă.
(Dicţionar de sinonime)