otac dex - definiţie, sinonime, conjugare

otac

OTÁC, otace, s.n. (Reg.) 1. Colibă care serveşte ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. şi: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTÁ//C ~ce n. reg. 1) Loc împrejmuit (în afara unei localităţi) unde se închid pentru noapte oile sau vitele. 2) Adăpost provizoriu pentru oameni (ciobani, pescari, muncitori agricoli etc.). /<turc. otak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

otác (otácuri), s.n. – 1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak ‹ arab. otagh (Loebel 71; Şeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

otác s. n., pl. otáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ot ota

Cuvinte se termină cu literele: ac tac