otcupcic

OTCÚPCIC, otcupcici, s.m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaş, otcupciu. – Din rus. otkupşcik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTCÚPCI//C ~ci m. ist. Persoană care se foloseşte de un otcup. /<rus. otkupšţik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

otcúpcic s. m., pl. otcúpcici
(Dicţionar ortografic al limbii române)